Cât de bine cunoaștem pisicile, cele mai venerate feline din cele mai vechi timpuri?

                Din 24 de ore câte sunt într-o zi, pisicile petrec între 13 și 16 ore dormind. Ele au nevoie de multă odinha deoarece își consumă energia la vânătoare. Pisicile sunt considerate a fi o amenințare pentru amfibiene, reptile și păsări.

Probabil cea mai mare curiozitate din totdeauna despre pisici este legată de întrebarea „Cum reușesc pisicile să cadă mereu în picioare?”.

Ei bine, aceste feline deosebit de flexibile reușesc să aterizeze cu brio pe lăbuțe după fiecare căzătură sau săritură deoarece au un aparat în urechi care le ajută să știe care parte e sus și care e jos.

                La fel ca oamenii, pisicile se nasc cu ochi albaștri, iar culaorea lor se schimbă în primele 6 – 7 săptămâni de viață după care aceasta devine permnantă. Culoarea ochilor e genetic legată și influențată de culoare blănii. Cât despre comunicare, pisicile miaună mereu la oameni și își recunosc stăpânii după voce, dar nu miaună niciodată la alte pisici.

Ele folosesc alte mijloace de comunicare între ele precum limbajul corpului, văzul sau mirositul. Inima unei pisici bate de două ori mai tare decât cea a unui om.

Un alt lucru foarte interesant despre pisici este acela că ele se pot hidrata cu apă sărată. Acest lucru este posibil datorită faptului că rinichii lor sunt destul de eficienți pentru a filtra sarea din  apă.

O altă abilitate deosebita a lor este aceea că sunt foarte sensibile la vibrații și astfel au capacitatea de a simți curermurele cu 10 – 15 minute înaintea oamenilor.

Pisicile văd foarte bine în întuneric, iar mustățile lor  funcționează ca niște receptori kinestezici, de senzație, fiind legate de sistemul muscular și nervos.

Ele oferă pisicilor informațiile necesare despre mediul înconjurător. Dacă acestea sunt tăiate pisicile devin dezorientate și înspăimântate. Motanii își folosesc laba stângă pentru a face ceva, în timp ce femelele folosesc laba dreaptă.

Tot în categoria „lucruri despre corpul pisicilor” intră și faptul că pisicile, la fel ca „dușmanii” lor, câinii, transpiră prin lăbuțe; nu au glande sudoripare pe corp.