Abația cisterciană de la Cârța

Abația de la Cârța este cu siguranță un obiectiv pe care orice român ar trebui să îl viziteze măcar o dată în viață. Vestigiul, construit de către călugării cistercieni, reprezintă unul dintre cele mai vechi și mai impresionante monumente de pe teritoriul țării noastre. Mănăstirea a fost înființată în primii ani ai secolului al XIII-lea, supraviețuind chiar invaziei mongole din 1241.

Deși a fost desființată, ulterior, din ordinul lui Matia Corvin, ruinele sale stau mărturie unui trecut glorios, demult apus.

Cârța, însemnând „candelă” sau „lumânare” este o localitate în Țara Făgărașului, situată pe malul stâng al Oltului, la circa 3 kilometri de șoseaua națională Brașov-Sibiu. Cistercienii ajung aici de la mănăstirea Igriș (județul Timiș), construită încă din 1179, și care din păcate nu mai există și astăzi.

Aceștia reprezentau un ordin călugăresc catolic, înființat la sfârșitul secolului al XI-lea, care se ghida după principiul „Roagă-te și muncește!”, ducând, așadar, un stil de viață extrem de auster. Dacă cea dintâi abație, construită în Timiș, va fi distrusă curând din pricina invaziilor barbare, edificiul de la Cârța se va impune, mai ales prin stil, influențând arhitectura gotică transilvăneană pentru următoarele secole. Pe lângă aceasta, un alt merit al călugărilor este legat de aducerea, pe teritoriul nostru, a câtorva soiuri de viță nobilă, tocmai din Burgundia. Din cauza regimului sever, se spune, aceștia consumau foarte mult vin, pentru a avea puterea necesară să-și ducă la bun sfârșit muncile.

La început, construcția a constat într-o bazilică modestă de lemn, urmând ca apoi să fie aduși meșteri pietrari din Franța pentru ridicarea impunătorului monument, precum ni-l arată ruinele de astăzi. Deși planul pare să fi fost inițial romanic, va fi eclipsat curând de elementele gotice. Mănăstirea a fost reconstruită de mai multe ori, fiind afectată și de invaziile turcești, astfel că în prezent ansamblul său este unul mai degrabă eclectic, îmbinând mai multe stiluri și faze ale arhitecturii europene. Sunt restaurate careul și corul, comunitatea evanghelică din sat încă oficiindu-și slujbele aici.

Ce impresionează poate chiar mai mult decât frumusețea arhitectonică a lăcașului, sunt legendele care au luat naștere în jurul său. Se spune că locul ar fi bântuit, fie de sufletele celor răpuși în timpul jafurilor sau invaziilor, fie de călugării, care din cauza regimlui riguros, mureau prea tineri. Alte legende vorbesc despre un tunel care, pornind de sub altar, ar fi ajuns până pe valea Oltului.

Cea mai interesantă legendă este de departe cea a întrecerii călugărilor cu Diavolul. Dacă cei dintâi aveau ca scop crearea unui edificiu cât mai aproape de cer, cel din urmă, pare-se, dorea să-și facă mănăstire cât mai în adâncime, săpând neobosit. Ingenioși, călugării contruiesc un baraj peste Olt, inundându-l pe Diavol, loc pe care localnicii îl leagă de mlaștina din zonă.

Fie că le credeam sau nu, aceste legende nu fac decât să dea farmec mănăstirii, complimentând atât frumusețea cât și stranietatea locului. Abația pare să-i fi uluit chiar și pe producâtorii americani de film, întrucât o parte a acțiunii din filmul „Călugărița” (2018) are loc aici. Filmările s-au desfășurat în perioada 3 mai – 23 iunie 2017, alte secvențe fiind turnate la la Castelul Corvinilor, în Sighișoara, la Palatul Parlamentului din București.

Pentru cei interesați, abația poate fi vizitată zilnic, iar prețul unui bilet este de 5 lei.